Pe 18 iulie 2012, un agent Hezbollah numit Mohamad Hassan El-Husseini, cu cetățenie franceză și libaneză, s-a atuncat în aer într-un autobuz cu turiști israelieni din Burgas, Bulgaria, ucigând șase persoane și rănind alte câteva zeci. Atentatul a fost pus la cale de Hezbollah, la ordinul Iranului, drept răspuns pentru programul anti-nuclear desfășurat de Mossad pe teritoriul iranian. Atentatorul sinucigaș a mai avut doi complici: un libanez cu cetățenie australiană și un altul cu cetățenie canadiană.

Niciun membru al celulei teroriste – cu alte cuvinte – nu avea o legătură specială cu Bulgaria. Burgasul a fost ales din rațiuni de securitate – dar și culturale – mai sofisticate. Dacă degetul planificatorului terorist libanez (sau iranian) ar fi urcat cu 250 de kilometri spre nord, în linie dreaptă, el ar fi indicat orașul Constanța. Existau premise să o facă? Dacă privim prin comparație comunitatea evreiască din România și Bulgaria înainte de 1948, vom observa că cea dintâi era mult mai mare. Din acest motiv, în mod natural, numărul israelienilor care vizitează azi România, fac afaceri sau au proprietăți aici e semnificativ mai important decât cel din Bulgaria. Totuși, degetul teroriștilor nu a depășit linia Dunării. Nu doar în 2012. Niciodată.

Recent, un cetățean român și-a pierdut viața într-un atac cu dronă comis asupra vasului „Mercer Street” (utilizat de compania unui om de afaceri israelian). Prin modul de operare, tehnologia utilizată, context politic și regional, atacul conduce evident înspre Iran. Diplomația de la București a reacționat sever, convocând ambasadorul Iranului și condamnând public faptul că „atacul a fost coordonat de Iran”. A acționat Aurescu prea dur, iritând Iranul? Sau, dimpotrivă, așa cum susțin voci izolate, puțin prea târziu sau prea echilibrat?

 

mai mult la   /www.digi24.ro/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here